S-a mai dus un baiat!

[UnkleTitus]

Am nod in gat de vreo doua ceasuri, sa mor daca va mint... Era previzibil, data fiind starea lui din ultimele zile, insa tot mi-e greu sa accept: s-a stins Adrian Paunescu, in viziunea mea cu siguranta cel mai important poet, militant social-umanist si individ contemporan mie. Sansele sa mai prindeti in viata unu' asemeni sunt cam mici. Ii aduc aci un umil omagiu. Cine are maraieli despre acest baiat sa si le bage-n cur. Dixit.

Umil omagiu unui mare baiat


Mi-e greu să zic ce simt acum
Ce plâns îmi clocoteşte-n gât, de jale,
Să mi-l petrec pe ultimul său drum
Pe care merităm să-i stăm drept dale

Ne fu şi bard şi înfocat herald
Al vremurilor ce se buluceau la uşă,
Ştiu să ne îndemne ferm şi cald
Să ne mobilizăm, ci nu să stăm pe tuşă

Ăst om fu liră, odrasla lui Orfeu,
Ce plăsmuia cuvinte cu parfum de rodii,
Al versului rege - corifeu,
Când regii practică vorbitu-n dodii

Şi când mai nimeni nu pricepe rostul
Cântatului cu sens şi patimaş,
În vremea-n care ne conduce prostul
Şi ne-nchinăm mârlanului fruntaş

Acum, vă zic că ar cam fi momentul
Să îl zidim în sufletele noastre,
Măcar aşa să ne salvăm prezentul
Şi să-nvăţăm să ne uităm la astre.

[LoneWolf]

Dumnezeu sa il ierte !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

[ThE.GamE]

RIP !

[Aero]

ne mor valorile si raman toti chiorii si liliputanii bagaleas p**a in gat de jegosi....RIP Paunescu!

[Sushi]

 Desi nu am fost intru totul de acord cu ceea ce a facut in viata, spun si eu un "Dumnezeu sa-l ierte" pentru ca asa e crestinesc.
  Talentul sau a fost incontestabil, dar ce ne facem cu derapajele de ordin moral?
   Oricum...imi pare rau ca a murit si sper sa capete iertare pentru greselile din timpul vietii.

[Vespasian]

Poezia de mai jos a citit-o Florian Pitis la tv prin anii 90'
si spune totul despre talentul lui Adrian Păunescu

Pe cont propriu

Într-o lume aflată permanent
sub stare de risc,
uităm adesea că există, totuşi există,
şi riscul pe cont propriu.

Poezia este
un risc pe cont propriu.

E noapte. Luna se află,
cum se spune,
în mijlocul nostru.
Îmi iau capul în pumni
ca pe-o cloşcă cu puii de aur
recuperată,
încep să mă învârt în mijlocul pieţii
şi vă întreb, doamnelor,
domnişoarelor şi domnilor,
"cine riscă în seara asta cu mine?"
aşa cum v-aş întreba:
"cine dansează cu mine?"