Vespasian
Administrator
Hero Member
Karma: 13
 Offline
Posts: 1.026
|
 |
« on: January 17, 2008, 12:46:33 PM » |
|
Lectia de istorie
Pentru lectura ilustrului nostru carturar Harald public aci 4 tratate din istoria Romaniei.
Primul TRATAT
TRATAT din 1393
Tratatul dintre Mircea I, Suveranul Valahiei şi Sultanul Baiazet Ilderim
Acest Tratat s-a tradus din nou, după textul publicat în 1819 de Dionisie Fotino în tomul III pagina 369 şi următoarele.
ART. 1
Din marea noastră condescendenţă învoim, ca Principatul României de curând supus de nebiruibila putere a neînvinsei noastre împărăţii dimpreună cu Principele său să se cârmuiască după propriile sale legi, şi ca voievodul României să aibă deplină putere de a face război cu vecinii săi, şi de a încheia legături de amiciţie cu dânşii, orişicând va voi; şi prin urmare să fie stăpân peste viaţa şi moartea supuşilor săi, (suveran).
ART. 2
Câţi creştini ar primi religia lui Mahomet şi pe urmă, trecând din locurile supuse împărăţiei noastre în România, ar îmbrăţişa iarăşi creştinismul, să fie pretutindeni nesupăraţi şi nereclamaţi.
ART. 3
Câţi dintre români vor trece în cuprinsul (teritoriul) împărăţiei noastre pentru propriile lor interese, să fie nesupăraţi de haraciu, şi să fie necercetaţi pentru îmbrăcămintele lor.
ART. 4
Principii creştini să se aleagă de către Mitropolitul şi de către boieri.
ART. 5
Iar pentru această mare a noastră condescendenţă, şi pentru că am înscris această ţară în lista celorlalte ţări supuse (protecţiei noastre), va fi şi ea îndatorită a da la visteria noastră imperială pe un an 3000 bani roşi de ţară în 300 lei argint de ai monetăriei noastre.
Datu-s-au aceasta în Nicopoli în anul 805, în luna lui Rebiul Ebelu, şi s-au subscris în codici imperiale.
Al II-lea TRATAT
TRATAT din 1460
Tratatul dintre Vlad V, Suveranul Valahiei şi Sultanul Mahomet II
S-a tradus din nou după textul publicat în anul 1806 de Tunusli în istoria Valahiei pag. 128, şi în anul 1819 de Dionisie Fotino care (tomul III pag. 372) arată chiar şi izvorul din care l-au scos la lumină; izvor care nu lasă nici urmă de îndoială despre autenticitatea acestui document atât de însemnat pentru Principatul României. Mai sus-numitul autor ne încredinţează, că el a aflat textele ambelor tratate ale României într-o cărticică, ce i-au dat-o răposatul boier Alexandru Văcărescu, al căruia părinte, demnul de stimatoare memorie, Marele Ban Ioan Văcărescu în timpul petrecerei sale în Constantinopole, prin cheltuieli însemnătoare au izbutit a căpăta întocmai copii de pe ele din codicile împărăteşti, (kiutucuri). După această nouă şi exactă traducere, făcută de bărbaţi competenţi, se cuvine dar a îndrepta şi textele publicate până acum, care, deşi traduse tot din cărţile lui Tunusli şi Fotino singurele izvoare cunoscute până acum în privinţa textelor, înfăţişează mai multe greşeli şi neexactitudine foarte însemnate. Spre exemplu atragem luarea aminte a lectorilor asupra art. 1 al capitulaţiei din 1460, în care printr-o licenţă adevărat poetică a D. Vilkinson (în Tableau historique et de la Moldavie et de la Valachie, pag. 18 a ediţiei Franceze din 1821), orbeşte reprodusă de alţi scriitori, s-au introdus mai multe cuvinte care nu se află nici la Tunusli, nici la Fotino, şi care alterând sensul, dau idei greşite despre relaţiile internaţionale ale Principatelor.
Nota redactorului buletinului Divanului Ad-hoc
K. Hurmuzachi.
ART. 1
Turcii nicidecum să se amestece în treburile ţării, nici să stăpânească, nici să vie în ţară, ci numai unul singur trimisul imperial să vină, însă şi acesta numai cu învoirea Domnească. Trimisul acesta, călătorind de la Dunăre până la Târgovişte, să fie însoţit de un om Domnesc, şi primind tributul, să se întoarcă iarăşi cu oamenii Domneşti până la Giurgiu, unde, numărându-se din nou banii în sumă de 10.000 galbeni sultanini de ai monetăriei noastre, să primească adeverinţa de la dregătorul acelui loc. De la Giurgiu, trecând la Rusciuc, să primească şi de acolo adeverinţă, pentru ca ţara să rămână nerăspunzătoare, dacă s-ar întâmpla ca banii să se piardă pe drum.
ART. 2
Ţara să se guverneze după legile ei, să aibă deplină putere de a face război cu vecinii săi orişicând va voi, şi să încheie legături de amiciţie cu dânşii; şi Domnul să fie stăpân peste viaţa şi moartea supuşilor săi.
ART. 3
Câţi creştini s-ar turci în Turcia, iar după aceia trecând în România ar lua iarăşi legea creştinească să fie cu totul nesupăraţi şi nereclamaţi.
ART. 4
Câţi români ar merge în Turcia pentru treburile lor, să nu fie supăraţi pentru haraciu, nici pentru îmbrăcămintele lor.
ART. 5
Domnii creştini să se aleagă de către mitropolitul, episcopii şi boierii.
ART. 6
Când vreun mahometan ar avea vreun proces cu vreun român, procesul lui să se trateze în Divanul Domnesc după obiceiul ţării, şi sentinţa judecăţii să aibă putere.
ART. 7
Neguţătorii turci, care ar veni cu negoţ, să vină cu ştirea Principelui, şi cu arătare din ce loc sunt, şi fără întârziere, cu ridicata sau să cumpere sau să vândă marfa prin oraşe, şi să iasă nemijlocit din ţară, nefiindu-le iertat a cutreiera ţara spre a cumpăra şi a vinde în deosebite locuri.
ART. 8
Aceşti neguţători turci să nu aibă voie a lua cu sine servitor român, nici servitoare română; nici a avea loc deosebit pentru rugăciunile lor.
ART. 9
Pentru nici un fel de reclamaţie să nu se sloboadă Firman asupra vreunui indigen, nici să nu ridice pe cineva din ţară, ca să-l ducă la Constantinopole, sau la alt tribunal din Turcia.
Datu-s-au în anul 872.
Al III-lea TRATAT
TRATAT din 1511
Tratatul dintre Bogdan, Suveranul Moldovei şi Sultanul Baiazet II
După scrierea Logofătului N. Costin intitulată: "Tratatele vechi, ce au avut Moldova cu poarta Otomană" şi după alţi scriitori atât indigeni, cât şi străini.
ART. 1
Poarta cunoaşte pe Moldova de pământ liber şi nesupus.
ART. 2
Legea creştinească, care se ţine în Moldova, nu va fi niciodată călcată sau tulburată, ci încă poporul va avea libere bisericile sale ca şi înainte.
ART. 3
Poarta se îndatoreşte a apăra pe Moldova de toţi cei ce ar putea să o calce, păzind-o în starea întru care au fost mai înainte, fără a i se face vreo nelegiuire, sau să sufere ca să i se facă vreodată cea mai mică despărţire.
ART. 4
Moldova va fi stăpânită şi ocârmuită după legile şi aşezămintele sale, fără să se amestece Poarta cât de puţin.
ART. 5
Domnii vor fi aleşi de popul şi întăriţi de Poartă.
ART. 6
Domnii vor fi ocârmuitori ai tot pământului Moldovei, şi vor putea avea întru stăpânirea lor oaste cu plată de la sine, pământeni sau şi oameni străini.
ART. 7
Moldovenii vor putea cumpăra şi ţine o casă la Konstantinopoli pentru şederea solilor (Capuchehaialilor) lor, unde vor putea face şi o biserică.
ART. 8
Turcii nu vor putea cumpăra nici stăpâni pământuri în Moldova, nici a se aşeza în ţară, nici a avea sau a face geamii nici într-un chip.
ART. 9
Domnul împreună cu populul va avea purtare de grijă a trimite pe tot anul la poartă 4000 galbini turceşti, adică 11.000 lei, 40 şoimi şi 40 iepe fătătoare. Aceste toate cu nume de peşcheş, adică dar.
ART. 10
În vreme de oştire Domnul Moldovei va da ajutor Porţii cu oştirile sale.
Al IV-lea TRATAT
TRATAT din 1634
Tratatul dintre Vasile Lupu, Suveranul Moldovei şi Sultanul Mahomed IV
După o copie scoasă din arhivele Regatului Poloniei de răps. Şambelanul Balş, pe când acesta se afla la Varsavia pe lângă Regele Poniatovschi.
Unii au atribuit acest tratat lui Petru Rareş, însă fără cuvânt:
1) pentru că după încredinţarea ce aflăm în istoricii indigeni (Ureche, Kantemir, N. Costin) Petru Rareş a preferat a părăsi tronul, decât să primească prefacerile tratatului lui Bogdan, cerute de Sultanul Soliman;
2) pentru că Sultanul Soliman, după venirea sa în Moldova a întărit fără vreo prefacere tratatul lui Bogdan din 1511 (vezi mai sus-citata scriere a Logofătului N. Costin);
3) pentru că mai jos-citatele cuvinte din monografia lui N. Costin despre tratatele Moldovei cu poarta Otomană, nu lasă nici o îndoială, cum că prefacerea art. 9 al capitulaţiei lui Bogdan precum se vede în tratatul de faţă, adică sporirea sumei de 4000 galbeni, la 10.000 galbeni şi desfiinţarea dărei de şoimi şi de iepe au urmat tocmai în epoca lui Vasile Lupu, şi anume în anul întâiu al Domniei lui (1634).
Iată cuvintele lui N. Costin: "Vasile Vodă, după ce a făcut tot binele, ce i-a trecut prin mână, socotea că n-a făcut nimica, dacă n-ar isprăvi să câştige şi să aibă norodul iarăşi privilegiile, dreptăţile şi pravilele sale cele vechi şi celelalte. Drept aceia au trimis din partea ţării la Ţarigrad din cei mai aleşi ai neamului, ca să se tânguiască Sultanului pentru strâmbătăţile şi asupririle ce trage norodul şi pentru relele urmări, ce s-au făcut în ţară în contra aşezămintelor legate. Mehmet al IV ce împărăţia atunci, au ascultat tânguirile solilor şi s-au făcut o datorie de a nu schimba nimica, ci mai ales de a păzi întocmai toate legăturile întărite de cei mai înainte împăraţi, întărindu-le şi el însuşi cu hatişerif. Numai la punctul al 9-lea au făcut schimbare (după cum mai sus s-au arătat). Toate aceste au umplut de glorie pe Domnul Vasile" ....
Nota Redactorului buletinului adunării Ad-hoc
K. Hurmuzachi.
ART. 1
Poarta cunoaşte pe Moldova de pământ liber şi nesupus.
ART. 2
Populul Moldovei (naţiunea) se va bucura ca şi în trecut, de toate libertăţile sale, fără nici o supărare, şi fără ca Poarta Otomană să poată pune vreo piedică. Legile, obiceiurile, drepturile şi prerogativele ţării acesteia vor fi pururea neviolabile.
ART. 3
Principii vor domni în ţară cu toată libertatea ca şi mai înainte fără ca Poarta să se poată amesteca în vreun mod direct sau indirect.
ART. 4
Asemenea Poarta nu se va amesteca în nici o cauză sau ceartă între particulari, ci Domnul dimpreună cu adunarea sa va avea a le judeca. Nici într-un caz Poarta nu va putea pune vreo piedică întru aceasta, nici direct nici indirect.
ART. 5
Marginile Moldovei se vor păstra neatinse în toată întinderea lor.
ART. 6
Exerciţiul cultului mahometan va fi oprit în tot cuprinsul Moldovei.
ART. 7
Nici un mahometan nu va putea stăpâni în Moldova, cu titlul de proprietate, nici pământ, nici casă, nici dugheană; nici va putea petrece în ţară pentru treburi de negoţ decât numai în cât timp va avea autorizarea Principelui.
ART. 8
Comerţul Moldovei va fi deschis tuturor naţiunilor neguţătoare. Cu toate aceste Turcii vor avea preferinţa asupra orişicărei naţiuni pentru cumpărarea productelor din ţară, pentru care se vor tocmi de bună voie în porturile Galaţilor, Ismailului şi Kiliei; însă ei nu vor putea intra mai departe în ţară fără expresă învoire a Princepelui.
ART. 9
Moldova va păstra titlul de ţară neatârnată.
Titlul acesta se va reproduce în toate scrisorile ce Poarta Otomană va adresa Principelui.
ART. 10
Turcii, pe care Poarta îi va trimite cu scrisori, adresate Principelui, nu vor trece Dunărea, ci se vor opri pe malul opus al acestui râu, dând depeşele în mâna gubernatorului de la Galaţi, care le va trimite principelui, şi asemenea va da curierilor Înaltei Porţi şi răspunsurile de la acesta.
ART. 11
Principii Moldovei se vor alege de către diversele clase ale poporului ţării. Alegerea se va recunoaşte de către Poartă, fără ca aceasta să aibă voie de a se amesteca, de a numi Domn, de a ridica cât de mică greutate sau de a pune cea mai mică piedică în privinţa aceasta.
ART. 12
Ţara se va apăra de către Poarta Otomană în toate împrejurările, în care poporul Moldovei va cere sprijinul şi ajutorul ei.
ART. 13
Pentru aceste toate folosinţe, poporul Moldovei va da Porţii Otomane numai un dar (peşcheş) de 10.000 galbeni.
|
Ace Of Spades History
February 04, 2010, 02:50:15 PM
